POLONIA ARE MAI MULTE TONE DE AUR DECÂT BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ȘI NU ARE DE GÂND SĂ ÎNCETINEASCĂ RITMUL
Președintele Băncii Naționale a Poloniei (BNP), Adam Glapiński, a declarat că aurul joacă un rol crucial în configurarea rezervelor naționale. Acesta subliniază că metalul prețios este un activ fără risc de credit, complet independent de deciziile de politică monetară ale altor state și rezistent la șocuri financiare. Potrivit lui Glapiński, rezervele mari de aur contribuie semnificativ la stabilitatea economică a Poloniei.
Ambițiile Băncii Poloniei sunt impresionante, având ca obiectiv acumularea a 700 de tone de aur, cu o valoare totală estimată a rezervelor de aproximativ 400 de miliarde PLN, echivalentul a 94 de miliarde EUR. La sfârșitul anului 2024, aurul constituia 16,86% din rezervele valutare ale Poloniei, iar estimările din decembrie 2025 arată o creștere semnificativă, la 28,22%, ceea ce indică una dintre cele mai rapide evoluții ale structurii rezervelor printre băncile centrale la nivel global.
În ultimele luni ale anului 2025, s-au efectuat cele mai mari tranzacții de achiziție, într-un context de volatilitate crescută pe piețe și tensiuni geopolitice. La inițiativa lui Glapiński, consiliul de administrație al BNP a decis să continue să crească strategia prin care aurul să devină o parte și mai proeminentă în structura rezervelor.
Glapiński a anunțat recent că va solicita consiliului adoptarea unei rezoluții pentru a atinge obiectivul de 700 de tone de lingouri de aur.
INVESTIȚII ÎN AUR
Analizând tendințele globale, World Gold Council confirmă că anul 2025 a menținut continua acumulare de aur în rândul băncilor centrale. Aproape toate țările chestionate au afirmat că planurile lor includ creșterea deținerilor de aur, utilizând lingourile ca o măsură strategică împotriva crizelor valutare și financiare. În jur de 95% dintre băncile centrale se așteaptă ca în următoarele 12 luni, deținerile globale de aur să crească.
Marta Bassani-Prusik, directorul departamentului de produse de investiții la Monetăria Poloniei, explică motivele pentru care băncile centrale optează pentru investiții în aur, evidențiind independența prețului acestuia față de politica monetară și riscul de credit. De asemenea, ea menționează importanța diversificării activelor și reducerea ponderei dolarului și a altor monede în rezerve.
Observatorii pieței au semnalat că nu toate băncile centrale sunt transparente în raportarea achizițiilor lor, aducând în discuție exemplele Chinei și Rusiei. Aceste acțiuni sunt adesea interpretate ca parte a pregătirii unui model monetar alternativ, în care aurul ar putea avea un rol semnificativ crescut.
POLONIA ARE MAI MULT AUR DECÂT BCE
Informația conform căreia Polonia deține un stoc de aur mai mare decât Banca Centrală Europeană (BCE) nu este doar simbolică, ci reflectă o realitate economică semnificativă. BCE gestionează politica monetară a zonei euro, însă rezervele sale de aur sunt relativ modeste în comparație cu cele ale Poloniei. În timp ce BCE deține aproximativ 506,5 tone, NBP (Banca Națională a Poloniei) își raportează deținerile la 550 de tone de aur, consolidând, astfel, poziția Poloniei în arhitectura financiară europeană.
Un alt aspect care atrage atenția este compararea Poloniei cu România. Deși România are o populație mai mică și un PIB aproape de jumătate din cel al Poloniei, Banca Națională a României deține doar 103,6 tone de aur.
PREȚURI RECORD ȘI PREVIZIUNI PENTRU 2026
Achizițiile Băncii Naționale a Poloniei au coincis cu atingerea de prețuri record pentru aur. Deși estimările sugerează că ritmul de creștere al cotațiilor ar putea încetini în 2026, instituțiile financiare mari rămân optimiste. De exemplu, ING preconizează un preț mediu de aproximativ 4.150 dolari pe uncie, în timp ce Deutsche Bank estimează 4.450 dolari, iar Goldman Sachs își revizuiește prognoza la 4.900 dolari. J.P. Morgan, într-un scenariu de cerere globală puternică, prezice chiar o valoare de până la 5.300 USD pe uncie.
Bassani-Prusik subliniază că creșterea cererii din partea băncilor centrale este o reacție la tensiunile economice și schimbările geopolitice rapide, afirmând totodată că achizițiile instituționale pot influența indirect deciziile investitorilor individuali.