Donald Trump: ”O SĂ IAU CUBA, POT SĂ FAC CE VREAU CU EA”
Președintele american Donald Trump a intensificat retorica împotriva Cubei, declarând că se așteaptă să aibă „onoarea” de a „lua Cuba într-o formă sau alta”. Această afirmație vine în contextul unor discuții despre îmbunătățirea relațiilor între Statele Unite și Cuba, relații care au fost dominate de tensiuni timp de 67 de ani, de la răsturnarea regimului de către Fidel Castro.
În timpul unei conferințe de presă, Trump a subliniat, cu o atitudine provocatoare, că poate face orice dorește cu Cuba, numind insula o „națiune foarte slăbită”. Această retorică a fost constatată într-un context economic extrem de dificil pentru Cuba, care se confruntă cu o criză economică profundă, exacerbata de blocada petrolieră impusă de SUA, după capturarea lui Nicolas Maduro, fostul președinte venezuelean.
Potrivit declarațiilor sale, Cuba se află într-o situație precariousă, având „fără bani, fără petrol, fără nimic”. Aceste vorbe au fost rostite în cadrul semnării unui ordin executiv, reafirmând convingerea liderului american că schimbările politice în Cuba sunt iminente. De asemenea, Trump a făcut referire la presiunea exercitată asupra președintelui cubanez Miguel Diaz-Canel, menționând că înlăturarea acestuia este un obiectiv central al discuțiilor bilaterale.
Diaz-Canel, care l-a succedat pe Fidel Castro în 2018, a declarat că discuțiile cu SUA se vor desfășura în mod egal și respectuos, subliniind suveranitatea Cubei. Totuși, retorica puternică a lui Trump a intensificat tensiunea, făcând referire la Cuba ca fiind „următoarea” țară care va fi afectată de politicile sale.
În acest context, Cuba a declarat că nu a primit transporturi de petrol de trei luni, având ca rezultat o severă raționalizare a energiei, ceea ce a dus la o criză energetică profundă. Luni, rețeaua electrică a cedat complet, lăsând 10 milioane de locuitori fără energie electrică.
În mass-media, Trump a fost citat spunând: „Vorbim cu Cuba, dar vom rezolva cu Iran înainte de Cuba”, indicând o prioritate în strategia sa internațională. Această abordare sugerează o continuare a politicii de presiune asupra statelor care contravin intereselor americane, subliniind că Cubei îi va fi dificil să supraviețuiască în fața acestor amenințări.
În lumina acestor declarații și acțiuni, cubanezii s-au arătat tot mai frustrați și „la capătul răbdării” cu guvernul, ceea ce a dus la manifestații împotriva autorităților locale. Evenimentele recente arată o exacerbată criză socio-economică care ar putea transforma radical peisajul politic din Cuba, într-un moment deja tensionat de presiuni externe și de nepăsare internă.