POVESTEA COPIILOR UCIȘI ÎN ATACURILE ISRAELIENE ASUPRA LIBANULUI. ISRAELUL NU NEAGĂ, DAR REPETĂ: LUPTĂ ÎMPOTRIVA HEZBOLLAH
Într-o dimineață obișnuită, Jawad Younes, un băiat de doar 11 ani, și verii săi se jucau fotbal pe un teren dintre casele lor. Fratele mai mic al lui Jawad, Mehdi, în vârstă de 4 ani, s-a alăturat jocului, dar obosit, a fost dus acasă de Jawad, înainte ca acesta să revină la distracție. Câteva minute mai târziu, în zona în care se aflau, a avut loc un atac devastator, unul dintre cele mai tragice incidente din timpul conflictului israelo-libanez.
Atacurile aveau ca țintă casa unchiului lui Jawad, iar explozia a zguduit nu doar clădirile din jur, ci și destinele celor care locuiau acolo. Mama lui Jawad, Malak Meslmani, a alergat să-și ajute copiii, dar frica o învăluia. „Îmi ridicam copiii de pe podea, dar în timp ce alergam să-i îmbrățișez, am strigat: «Jawad»”, mărturisește ea cu lacrimi în ochi. Tragicul atac s-a petrecut pe 27 martie, în cartierul Saksakieh, și a dus la moartea nu doar a fiului său, ci și a unui văr apropiat, copiii fiind atât de apropiați încât se comportau ca frați. De asemenea, în urma atacului, mai mulți alți copii au fost răniți.
La rândul său, unchiul lui Jawad, un inginer în amenajări interioare, a fost de asemenea ucis. Adesea, Jawad visa să devină inginer, inspirat fiind de unchiul său. Familia sa, la fel ca multe alte familii șiite din sudul Libanului, era una devotată mișcării Hezbollah, organizație creată în anii ’80 pentru a lupta împotriva ocupației israeliene.
Acest atac face parte dintr-un conflict mult mai amplu, în care au fost uciși un număr alarmant de 172 de copii, printre cele peste 2.100 de victime înregistrate în urma atacurilor israeliene desfășurate pe parcursul celor șase săptămâni de război intensificat între Israel și Hezbollah, grupare sprijinită de Iran.
Atacurile israeliene sunt adesea îndreptate către militanți și oficiali Hezbollah, chiar în locuințele lor, fără a oferi avertizări prealabile, de multe ori în zone populate de civili. Armata israeliană afirmă rar care sunt țintele sale, totuși susține că își ia măsuri pentru a minimizează victimele civile, inclusiv copiii. Totuși, familiile celor decedați acuză Israelul de crime de război, având în vedere numărul mare de victime nevinovate.
În acest context, armata israeliană recunoaște că anumite atacuri au dus la moartea unor copii, însă susține că a fost necesar să vizeze facilități militare și militanți ai Hezbollah. Afirmă că atacurile sale respectă principiile legii internaționale, dar discuțiile despre proportionalitatea acestor atacuri și impactul asupra civililor continuă să stârnească controverse.
COPIII STRIVIȚI SUB PROPRIILE LOR CASE
Pe 12 martie, Taline Shehab, un alt copil de aproape 4 ani, a fost victimă a unui atac aerian care a dus la distrugerea clădirii în care locuia, ucigând-o pe aceasta și pe tatăl ei, lăsând-o pe mama ei grav rănită. Aramoun, zona în care locuiau, era considerată în general un loc sigur, deși suferise atacuri în trecut. Tatăl Talinei, Mohamad, era un colaborator al armatei libaneze și deținea o companie de modă.
Dr. Ghassan Abu Sitta, un expert în medicină de urgență, care a asistat la trătinerea copiilor răniți din conflicte, afirmă că cele mai multe cazuri pe care le-a întâlnit sunt de copii striviți sub dărâmăturile propriilor case. Aceasta este o realitate dureroasă și înfricoșătoare în regiunile afectate de război.
O VIAȚĂ MARCATĂ DE RĂZBOI ȘI PIERDERI
Zeinab al-Jabali, o altă fată de zece ani, obținuse să transforme activitățile cotidiene în momente speciale alături de tatăl ei. Pe 5 martie, ea ajuta la pregătirea mesei de iftar, când la o distanță de câțiva metri, casa mătușii ei a fost lovită de o rachetă.
În fața atacurilor care au provocat pierderi atât de mari, armata israeliană nu a oferit detalii clare privind scopul atacurilor, limitându-se să menționeze legăturile acestora cu Hezbollah. Regretul pentru victimele civile rămâne un discurs recurent din partea oficialilor israelieni, care afirmă că acțiunile lor sunt justificate prin autoapărare și răspunsuri la provocările militante.
Pentru mulți libanezi, pierderile suferite îi determină să rămână solidari cu Hezbollah, chiar și în fața devastării aduse de atacurile israeliene. Unii au ales să nu plece din zonele afectate, semn al unei reziliențe profunde, în ciuda tragediilor cu care se confruntă zilnic.
Malak Meslmani, mama lui Jawad, continuă să viziteze mormântul fiului său, locul unde își amintește de toate momentele frumoase petrecute împreună. „Îmi amintesc totul”, spune ea cu durere, în timp ce zgomotul avioanelor de luptă devine un șuierat oarecum familiar, dar insuportabil.