Specialiștii contestă fundamentul științific al planului Pentagonului de a testa anual nivelul de testosteron al militarilor.

SPECIALIȘTII CONTESTĂ BAZA ȘTIINȚIFICĂ A PLANULUI PENTAGONULUI DE TESTARE ANUALĂ A TESTOSTERONULUI MILITARILOR

Decizia recentă a Pentagonului de a iniția teste anuale de testosteron pentru militarii cu vârsta de peste 30 de ani a generat controverse considerabile printre experții în sănătatea bărbaților, conform unui raport Reuters. Această directivă prevede realizarea de analize pentru identificarea deficitului de testosteron, însă nu obligă la administrarea tratamentului în cazul depistării unor valori sub nivelul normal.

Pentru justifica această măsură, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a argumentat că testarea va contribui la îmbunătățirea rezistenței fizice și a perfomanțelor militare, stipulând că deciziile legate de tratamente vor fi lăsate la latitudinea medicilor și ale militarilor.

În ciuda acestor afirmații, cinci dintre cei șase specialiști consultați de Reuters s-au declarat sceptici cu privire la necesitatea testării în masă a tuturor militarilor mai în vârstă de 30 de ani, subliniind riscurile potențiale de tratamente inutile, care ar putea să afecteze negativ sănătatea acestora.

RECOMANDĂRI ȘI RISCURI ASOCIATE TRATAMENTULUI CU TESTOSTERON

Conform ghidurilor stabilite de Asociația Americană de Urologie și Societatea de Endocrinologie, terapia cu testosteron este recomandată doar pacienților care prezintă un nivel scăzut al hormonului, confirmat prin analize, împreună cu simptome asociate, precum lipsa libidoului, probleme erectile, oboseală extremă și reducerea masei musculare.

Medicii avertizează că scăderea naturală a nivelului de testosteron este o parte normală a procesului de înaintare în vârstă, însă exemplifică faptul că testarea sistematică nu este justificată pentru toată populația militară, având în vedere că astfel de variații sunt umane și specifice fiecărei persoane în parte.

Printre efectele adverse ale tratamentului necorespunzător se numără infertilitatea, atrofia testiculară, probleme circulatorii, precum îngroșarea sângelui sau tulburările de ritm cardiac, precum și riscuri sporite de osteoporoză și afecțiuni dermatologice, cum ar fi acneea.

PERSPECTIVA DIN SPATELE „OPERATOR SYNDROME”

Un alt aspect controversat al programului este legat de identificarea așa-numitului „Operator Syndrome”, un termen folosit pentru a descrie o serie de condiții medicale întâlnite în rândul militarilor din unități speciale, expuși la presiuni extreme. Secretarul Apărării a explicat că scopul acestei măsuri ar fi tocmai identificarea acestor cazuri, însă mulți experți contestă relevanța acestei generalizări pentru întreaga armată.

Criticii susțin că, în majoritatea cazurilor, îmbunătățirea nivelului de testosteron se poate obține printr-un stil de viață sănătos, care include un somn suficient, alimentație echilibrată și exercitii fizice regulate, fără a necesita intervenții hormonale costisitoare și riscante.

MĂSURI FARA PRECEDENT ÎN ARMATA STATELOR UNITE

În concluzie, programul introdus de Pentagon pentru testarea anuală a testosteronului militarilor a suscitat o gamă largă de reacții, punând în discuție utilitatea și necesitatea unei astfel de măsuri. Deși oficialii susțin că aceasta este o inițiativă menită să sprijine soldații, supravegherea medicală atentă și evaluările individuale ar putea fi o abordare mai rațională în gestionarea sănătății fizice a militarilor.