„ADEVĂRATUL BLESTEM AL MUMIILOR”: MÂINI, CAPETE ȘI PICIOARE MUMIFICATE, VÂNDUTE ONLINE
Foarte recent, comerțul cu rămășițe umane mumificate a căpătat o amploare alarmantă, fiind descris de cercetători drept „adevăratul blestem al mumiilor”. Aceasta din cauza riscurilor grave pe care le implică pentru sănătatea colecționarilor, conform unui articol publicat în The Guardian.
Un studiu riguros a scos la iveală o piață discretă dedicată vânzării și cumpărării de părți ale corpului uman vechi de secole, cum ar fi mâini, picioare și capete. Cercetătorii au identificat riscuri de sănătate legate de microorganismele latente și substanțele toxice folosite în conservarea acestor rămășițe.
Articolul științific „The Real Mummy’s Curse: Health Risks Associated With the Sale and Trade of Mummified Remains” a fost publicat în International Journal of Cultural Property, oferind un tablou sumbru asupra acestor practici comerciale.
Conform cercetării, comerțul „semi-clandestin, adesea ilegal” cu rămășițe mumificate a prins avânt în ultimii ani, facilitându-se prin intermediul rețelelor sociale, site-urilor de comerț online și platformelor de licitație. În mod îngrijorător, cei care participă la acest comerț par să fie foarte puțin conștienți de riscurile pe care și le asumă.
Analizând 128 de anunțuri publicate pe diverse platforme, cercetătorii au descoperit o multitudine de cazuri în care erau scoase la vânzare rămășițe care prezentau semne clare de degradare biologică. Vânzătorii adesea nu oferă recomandări privind siguranța manipulării acestor rămășițe și utilizează frecvent serviciile poștale pentru a le livra cumpărătorilor.
Părțile cele mai frecvent vândute sunt mâinile și picioarele, urmate de capetele mumificate, care constituie peste 51,6% din exemplarele analize. Printre acestea se numără capete mumificate complete sau parțiale, cranii cu țesuturi moi și/ sau păr, dar și tsantsa, capetele micșorate specifice culturii Shuar din Peru și Ecuador.
Practicile de mumificare, fie ele artificiale sau naturale, implică procese chimice complexe menite să împiedice descompunerea. De-a lungul timpului, au fost utilizate substanțe toxice, inclusiv metale grele precum arsenicul și mercurul, în procesele de conservare.
Interesant este faptul că rămășițele mumificate pot adăposti microorganisme periculoase care rămân latente timp de secole, chiar și după deshidratare. Astfel, sporii unor ciuperci, pot deveni aeropurtați în momentul manipulării rămășițelor, constituind un risc direct pentru sănătatea persoanelor care le ating.
Studiul subliniază că inhalarea sporilor de Aspergillus a fost responsabilă pentru moartea a zece dintre cei doisprezece cercetători care au deschis, în anii 1970, mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. De asemenea, lordul Carnarvon, finanțatorul expediției ce a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, a murit în 1923 din cauza unei forme severe de aspergiloză, amplificând mitul cunoscut drept „blestemul mumiei”.
Kirsty Squires, profesor de bioarheologie umană la Universitatea Staffordshire și co-autor al studiului, a subliniat că persoanele implicate în acest comerț par să ignore gravitatea pericolelor la care se expun astfel, stârnind îngrijorări considerabile legate de sănătatea publică și de etica acestor practici comerciale.