Cât contact vizual este „normal” într-o conversație. Experții explică de ce privim mai mult atunci când ascultăm
„Uită-te la mine când vorbesc cu tine.” Această cerere a devenit o mantră în viețile multora dintre noi, mai ales în copilărie, subliniind importanța contactului vizual în comunicare. Însă întrebarea crucială este: cât contact vizual este considerat potrivit în timpul unei conversații?
Experiența ne arată că nu există o regulă universală aplicabilă, dar studiile sugerează că, în general, oamenii tind să privească mai mult când ascultă decât atunci când vorbesc. Judith Hall, psiholog social și profesor emerit de psihologie la Northeastern University din Boston, menționează că, deși privirea nu este niciodată statică sau continuă, ochii noștri se mută subtil pe parcursul unui dialog.
Deși există o percepție generală asupra intensității contactului vizual, Hall subliniază că determinarea unei valori precise pentru cantitatea adecvată de contact vizual este imposibilă. Totuși, se pot evidenția unele nuanțe importante legate de acest aspect al comunicării.
Mai mult decât o simplă regulă de politețe
Într-o conversație, un interlocutor care evită constant contactul vizual poate părea deranjant. Contactul vizual joacă un rol mult mai complex decât simpla etichetă socială. Melissa J. Perry, decan la College of Public Health din cadrul George Mason University, subliniază că această formă de interacțiune nu doar că ajută la stabilirea unei legături sociale, dar stimulează și activitatea creierului, fiind esențială pentru interconectarea oamenilor.
Perry explică că, din istoria evoluției umane, creierul a devenit „optimizat” pentru a interpreta informațiile senzoriale provenite de la alții, incluzând contactul vizual, expresiile faciale și postura. Aceasta duce la formarea unui răspuns neurologic care evaluează aspecte precum autenticitatea și empatia, înainte ca sintagmele verbalizate să fie procesate.
La rândul său, Paula Niedenthal, profesor de psihologie la University of Wisconsin-Madison, oferă o perspectivă asupra efectelor neurochimice generate de contactul vizual, menționând eliberarea de oxitocină – un neurotransmițător important în construirea relațiilor interumane. Conform cercetărilor sale, contactul vizual facilitează o legătură socială care activează circuitul de recompensă al creierului.
Importanța contactului vizual nu se limitează la interacțiunile reciproce. Hall subliniază că, în multe situații, observația reacțiilor celorlalți poate veni dintr-o distanță, oferind indicii despre starea lor de bine sau comportamentele lor.
Deși este natural să ne concentrăm privirea asupra intervievatorului, Hall sugerează că nu este necesar să privim fix în ochii acesteia. În realitate, chiar și oamenii fără probleme de auz tind să observe mișcările buzelor interlocutorului, integrarea acestei componente în procesul de ascultare având un rol semnificativ în comunicarea eficientă.