Goldman Sachs avertizează: Italia, posibilă următoare problemă financiară a Europei
Temerile legate de finanțele publice ale Italiei se amplifică pe fondul turbulențelor de pe piața obligațiunilor franceze, iar atenția investitorilor se îndreaptă tot mai mult spre Roma. Goldman Sachs avertizează că majorarea deficitului bugetar ar putea duce datoria publică italiană la cel mai ridicat nivel din Europa raportat la PIB până în 2028.
Guvernul italian urmează să prezinte săptămâna viitoare proiectul bugetului, care include cheltuieli suplimentare de 28 de miliarde de euro, aproximativ 31 de miliarde de dolari, aprobate pe 2 octombrie. Fondurile, finanțate prin împrumuturi și împărțite între apărare și energie, au dus la majorarea țintei de deficit pentru 2027 la 3,4% din PIB, de la 2,8% cât se estima în aprilie. Pentru 2028, deficitul este proiectat la 3,2% din PIB, față de 2,5% anterior. Cheltuielile suplimentare pentru apărare și energie reprezintă fiecare circa 0,3% din PIB anual în 2027 și 2028.
Filippo Taddei, economist senior pentru Europa la Goldman Sachs, consideră că majorarea deficitelor, combinată cu randamentele ridicate ale obligațiunilor guvernamentale, ar putea pune presiune suplimentară pe datoria Italiei înaintea alegerilor parlamentare de anul viitor. „O politică fiscală mai relaxată, condiții financiare mai restrictive și o competiție electorală strânsă riscă să deterioreze perspectivele datoriei publice după patru ani de consolidare fiscală”, a avertizat Taddei.
Goldman Sachs estimează că datoria publică a Italiei va continua să crească raportat la PIB până în 2028, urmând să se stabilizeze ulterior în jurul nivelului de 137%, cea mai ridicată pondere din Europa la acel moment. Riscurile ar fi și mai mari dacă randamentele obligațiunilor italiene pe zece ani s-ar menține structural peste 4%, ceea ce ar putea prelungi creșterea datoriei și după 2028.
Presiuni pe piața obligațiunilor
Randamentele obligațiunilor guvernamentale franceze au urcat în ultimele zile la maxime multianuale, pe fondul îngrijorărilor privind deteriorarea finanțelor publice. Vineri, randamentul titlurilor franceze pe zece ani a coborât cu circa trei puncte de bază, la 4,85%, în timp ce randamentul obligațiunilor italiene cu aceeași maturitate a scăzut cu cinci puncte de bază, la aproximativ 4,55%. Diferența dintre randamentele italiene și cele germane pe zece ani, indicator al riscului perceput în zona euro, se situa în jurul a 108 puncte de bază.
Analiștii avertizează că apropierea alegerilor parlamentare italiene, care trebuie organizate cel târziu pe 22 decembrie 2027, ar putea determina creșterea primei de risc cerute de investitori. Potrivit Goldman Sachs, un rezultat electoral strâns ar putea limita consolidarea bugetară, în condițiile în care partidele de dreapta și de stânga ar putea fi nevoite să atragă parteneri de coaliție favorabili unor cheltuieli publice mai mari.
Parlamentarii italieni au votat joi modificarea sistemului electoral, trecând de la un model mixt la unul mai proporțional. Coaliția de dreapta condusă de Meloni susține că reforma va favoriza stabilitatea guvernamentală, în timp ce opoziția de stânga consideră că modificările avantajează actuala conducere. Guvernul Meloni, care prezintă ultimul buget înaintea alegerilor, a fost apreciat anterior de investitori pentru reducerea deficitului, situat la 3,1% din PIB în 2025, iar stabilitatea politică a îmbunătățit percepția piețelor asupra datoriei italiene.
Noile cheltuieli se încadrează în mecanismul european de flexibilitate fiscală prevăzut de clauza derogatorie națională, care permite temporar abateri de la regulile bugetare pentru investiții în apărare și energie, în contextul războiului din Ucraina și al conflictului din Orientul Mijlociu.
PIMCO: Italia, avantajată față de Franța
În pofida avertismentelor Goldman Sachs, administratorul de investiții PIMCO apreciază că situația Italiei este susținută de factori care o diferențiază de Franța. Konstantin Veit, administrator de portofoliu la PIMCO, a explicat că obligațiunile franceze sunt deținute într-o proporție importantă de investitori străini, ceea ce le face mai vulnerabile la știri negative, în timp ce datoria suverană italiană este deținută preponderent de investitori interni. „Deși Italia are o datorie mai mare, dispune de un sold primar mai solid, de o traiectorie relativ favorabilă, de stabilitate politică și de un istoric al ajustărilor necesare”, a declarat Veit.
Totuși, unii investitori anticipează o deteriorare a pieței obligațiunilor italiene. Reinout De Bock, director pentru strategia dobânzilor europene la UBS Investment Bank, a anunțat o poziție de vânzare în lipsă pe obligațiunile guvernamentale italiene, mizând pe scăderea prețurilor. „Cred că Italia ar putea recupera decalajul, iar investitorii ar putea deveni mai îngrijorați de situația sa la aceste niveluri ridicate ale randamentelor, în pofida numeroaselor reforme realizate”, a declarat De Bock.