Absențele școlare: între nepăsare și sancțiuni simbolice
Într-o Europă unde educația este considerată un drept fundamental, dar și o obligație, România continuă să fie un exemplu de indolență instituțională. În timp ce în Marea Britanie doi părinți români au fost condamnați la un an de închisoare cu suspendare pentru absențele nemotivate ale copilului lor, în România sancțiunile pentru astfel de situații sunt rare și, de cele mai multe ori, simbolice. Legislația prevede amenzi de până la 5.000 de lei pentru părinții care nu își trimit copiii la școală, însă aplicarea acestor măsuri este aproape inexistentă.
Complicitatea autorităților și lipsa de responsabilitate
România pare să fie captivă într-un cerc vicios al neglijenței și lipsei de responsabilitate. Ministerul Educației a renunțat, încă din 2012, să mai contabilizeze absențele la nivel național, lăsând această sarcină inspectoratelor școlare. În teorie, școlile ar trebui să notifice părinții, iar în cazurile grave să implice Protecția Copilului și Poliția Locală. În practică, însă, aceste măsuri sunt aplicate sporadic, iar sancțiunile sunt aproape inexistente. De exemplu, în Craiova, au fost aplicate doar 11 sancțiuni contravenționale în ultimii doi ani, un număr ridicol de mic raportat la amploarea fenomenului.
Educația, sacrificată pe altarul nepăsării
În timp ce alte țări europene, precum Germania, impun amenzi drastice și verifică părinții inclusiv pe aeroporturi pentru a preveni absențele nemotivate, România rămâne un teren fertil pentru abuzuri și neglijență. Părinții își invoiesc copiii pentru a beneficia de vacanțe mai ieftine, iar autoritățile închid ochii. În Germania, amenzile pot ajunge până la 2.000 de euro, iar părinții care nu respectă legea sunt obligați să se întoarcă cu copiii la școală. În România, însă, lipsa de acțiune a autorităților transmite un mesaj clar: educația nu este o prioritate.
Un sistem educațional în derivă
Declinul sistemului educațional românesc este accentuat de lipsa unui mecanism centralizat de monitorizare. Secretarul de stat în Ministerul Educației, Florin Lixandru, promite că situația se va schimba odată cu implementarea catalogului virtual, dar până atunci, inspectoratele școlare și directorii de școli sunt lăsați să gestioneze problema după bunul plac. Această descentralizare haotică nu face decât să agraveze situația, transformând educația într-un lux inaccesibil pentru mulți copii.
Consecințele nepăsării
În timp ce alte țări europene tratează educația ca pe o prioritate națională, România continuă să ignore semnalele de alarmă. Părinții care nu își trimit copiii la școală nu sunt trași la răspundere, iar copiii sunt cei care plătesc prețul final. Lipsa educației nu doar că limitează oportunitățile de viitor ale acestor copii, dar perpetuează un ciclu al sărăciei și al excluziunii sociale. Este o realitate crudă, dar care pare să nu deranjeze autoritățile române, prea ocupate să își paseze responsabilitățile de la un birou la altul.