Decizie istorică la Vatican: Prima femeie numită prefect
Într-un gest fără precedent, Papa Francisc a numit-o pe sora Simona Brambilla în funcția de prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, marcând astfel o schimbare semnificativă în structura de conducere a Vaticanului. Această decizie, anunțată oficial în buletinul zilnic al Sfântului Scaun, reprezintă un pas major în eforturile de a oferi femeilor roluri de conducere în Biserica Catolică, o instituție care, de-a lungul secolelor, a fost dominată de bărbați.
Sora Simona Brambilla, în vârstă de 59 de ani, este membră a ordinului religios Consolata Missionaries și a deținut anterior funcția de adjunctă în același departament. Ea îl succede pe cardinalul Joao Braz de Aviz, care se retrage la vârsta de 77 de ani. Numirea ei ca prefectă este o premieră absolută, având în vedere că până acum femeile au fost limitate la poziții secundare în structurile administrative ale Vaticanului.
O schimbare simbolică, dar cu limitări teologice
Deși sora Brambilla este listată ca lider principal al dicasterului, Vaticanul a numit simultan un cardinal în calitate de „pro-prefect”, pentru a îndeplini funcțiile sacramentale care, conform doctrinei actuale, pot fi realizate doar de bărbați. Această dualitate în conducere subliniază încă existența unor bariere teologice care împiedică femeile să acceseze pe deplin toate responsabilitățile în cadrul Bisericii Catolice.
Dicasterul pe care îl va conduce sora Brambilla este unul dintre cele mai importante din Vatican, având în grijă toate ordinele religioase, de la iezuiți și franciscani până la mișcări mai mici. Această poziție strategică îi oferă o platformă unică pentru a influența viitorul vieții consacrate în Biserică.
Un pas înainte sau o mișcare simbolică?
Deși numirea surorii Brambilla este salutată ca un moment istoric, rămâne de văzut dacă aceasta va deschide calea pentru o implicare mai largă a femeilor în conducerea Bisericii. Criticii subliniază că, în ciuda acestui progres aparent, structurile patriarhale ale Vaticanului rămân intacte, iar femeile continuă să fie excluse de la funcțiile care implică autoritate sacramentală.
Într-un context în care Biserica Catolică se confruntă cu presiuni tot mai mari pentru reformă, această numire ar putea fi percepută ca o încercare de a răspunde cerințelor de modernizare fără a provoca o schimbare fundamentală. Totuși, pentru susținătorii egalității de gen, acest pas reprezintă o rază de speranță într-o instituție cunoscută pentru rezistența sa la schimbare.