SCANDAL INTERNAȚIONAL. UCRAINA ACUZĂ ITALIA CĂ I-A LUAT COPIII PUȘI LA ADĂPOST DE RĂZBOI. „NU E DIFERIT DE PARTEA RUSĂ”
Liubov Rudyka, directoarea unui centru de plasament din Ucraina, a realizat că evacuarea minorilor pe care îi îngrijea la Napoli, în urma invaziei Rusiei, nu avea să fie o soluție temporară așa cum spera. Când acești copii au fost duși în Italia, Rudyka credea că le oferă un refugiu, dar după patru ani, lupta pentru întoarcerea lor în Ucraina a devenit o adevărată provocare juridică.
Autoritățile ucrainene au expus, recent, că numeroși copii, printre care și un băiat de 15 ani pe nume Sasha, evacuați împreună cu Rudyka, nu pot reveni acasă din cauza deciziilor instanțelor italiene. Această situație a devenit tot mai complicată, după ce Kievul a anunțat că Sasha a fost adoptat de o familie italiană, în pofida dorinței mamei sale de a-l vedea înapoi în Ucraina. Guvernul ucrainean argumentează că evacuările ar fi trebuit să fie temporare, iar acum, în urma stabilizării unor regiuni din Ucraina, copiii ar trebui să fie repatriați.
Îngrijorările autorităților sunt justificate, având în vedere criza demografică cu care se confruntă Ucraina. Cu cât copiii rămân mai mult în străinătate, cu atât șansele de a se întoarce scad. Dmytro Lubinets, ombudsmanul pentru drepturile omului din Ucraina, a declarat că Italia nu colaborează deloc cu Ucraina în această problemă și blochează accesul autorităților ucrainene la informații despre copiii evacuați.
Lubinets a făcut o comparație între atitudinea Italiei față de copiii ucraineni și poziția Rusiei, afirmând: „Refuză să ne lase accesul la ei, exact cum au făcut și rușii.”
În ciuda eforturilor repetate, guvernul italian susține că nu poate influența deciziile instanțelor, invocând independența acestora. Problema devine și mai complexă prin faptul că legislația italiană, menită să protejeze copiii refugiați, interzice repatrierea minorilor neînsoțiți fără o decizie judecătorească într-un cadru excepțional.
Rudyka a fost surprinsă de modul în care copiii au fost tratați în Italia, fiind considerați minori neînsoțiți, deși ea era tutorele lor legal. Astfel, copiii au fost plasați cu familii italiene fără a mai putea comunica cu Rudyka sau cu alții din Ucraina.
Între timp, în Italia, familiile care au primit copiii continuă să exercite presiuni asupra autorităților judecătorești, susținând că minorii ar fi mai bine acolo decât în Ucraina, o țară aflată în război.
Un exemplu concludent este cazul lui Sasha, care, împreună cu surorile sale, a fost evacuat dintr-un centru de plasament din Sumy. Deși mama lui nu și-a pierdut drepturile părintești, aventura lor în Italia este acum subiectul unei dispute legale. În prezent, autoritățile ucrainene depun eforturi pentru a repatria copiii și a le oferi un mediu sigur în Ucraina, dar procesul este unul de durată și lipsit de transparență.
Ce se va întâmpla cu acești copii? Vor avea ei vreodată ocazia să se întoarcă acasă, la familiile lor, în satele și orașele pe care le-au lăsat în urmă? În acest moment, viitorul lor rămâne incert, iar situația devine tot mai gravă.”