Spionii Chinei: șase cazuri care dezvăluie metodele de obținere a secretelor

Metodele prin care spionajul chinez ar viza persoanele influente

Serviciile de informații chineze ar folosi strategii complexe de manipulare sentimentală pentru a obține informații sensibile de la persoane cu poziții importante în politică, armată sau industria tehnologică. Potrivit unor cazuri deconspirate de-a lungul deceniilor, agentele ar fi instruite să câștige încrederea țintelor, exploatând vanitatea, singurătatea sau frustrările profesionale ale acestora.

În școlile de formare ale Ministerului Securității de Stat, femeile ar fi pregătite special pentru a se apropia de oameni influenți. Acestea ar fi recrutate inclusiv din universități prestigioase, vorbesc mai multe limbi străine și pot petrece ani întregi sub acoperire civilă, folosind identități credibile precum traducătoare, mediatoare culturale sau femei de afaceri.

În septembrie 2024, Ministerul Securității de Stat le-a recomandat studenților să fie atenți la tentativele de seducție puse la cale de serviciile de informații străine, avertizând că agenții pot folosi farmecul personal pentru a se apropia de cercetători. Când informațiile nu sunt obținute voluntar, presiunea poate lua și alte forme, precum șantajul cu fotografii compromițătoare sau plăți și transferuri de bani.

Șase cazuri care ilustrează tehnicile de manipulare

Un exemplu recent îl implică pe Jensen Huang, fondatorul Nvidia. Fără să aibă vreo legătură de rudenie cu acesta, Alice Huang conducea compania singaporeză Megaspeed, care administra centre de date și prin intermediul căreia ar fi obținut informații strategice de la Nvidia.

Între 1964 și 1983, diplomatul francez Bernard Boursicot s-a îndrăgostit la Beijing de Shi Pei Pu, prezentat drept cântăreață de operă. Timp de aproape 20 de ani, din dragoste și pentru a proteja copilul despre care credea că îl aveau împreună, acesta a transmis serviciilor chineze peste 500 de documente secrete. Ulterior s-a descoperit că Shi Pei Pu era, în realitate, un bărbat care lucra pentru Beijing sub o identitate feminină.

În anii 1980, femeia de afaceri de origine chineză Katrina Leung a fost recrutată de FBI, dar lucra în realitate ca agentă dublă pentru Ministerul chinez al Securității de Stat. Aceasta a întreținut relații personale cu doi oficiali de rang înalt din contraspionajul american și ar fi copiat documente ultraconfidențiale din servietele lor.

În 2008, în timpul unei vizite oficiale în China a premierului britanic Gordon Brown, un consilier important din cabinetul acestuia a cunoscut o femeie chinezoaică într-un bar de hotel. După ce și-a petrecut noaptea cu ea, bărbatul a descoperit că telefonul său profesional BlackBerry și documente guvernamentale sensibile dispăruseră.

Generalul-maior taiwanez Lo Hsien-che ar fi fost abordat și sedus de o tânără agentă chineză în perioada în care ocupa funcția de atașat militar în Thailanda. Ajuns ulterior într-o funcție importantă în securitatea sistemelor informatice militare, acesta ar fi fost șantajat cu înregistrări realizate fără știrea sa și ar fi primit aproximativ un milion de dolari. Timp de aproape șapte ani, ar fi transmis Beijingului informații militare extrem de confidențiale despre Statele Unite și Taiwan. Deconspirat în 2011, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru înaltă trădare.

Între 2011 și 2015, cetățeana chineză Christine Fang, studentă la o universitate din California, a stabilit legături apropiate cu tineri politicieni americani aflați în ascensiune, printre care Eric Swalwell, care avea să devină ulterior membru al Congresului și al Comisiei pentru Informații. Aceasta ar fi participat la organizarea unor evenimente de strângere de fonduri, ar fi contribuit la plasarea unor stagiari în birouri parlamentare și ar fi avut relații amoroase cu cel puțin doi primari. Identificată de FBI în 2015, a părăsit în grabă Statele Unite.

În cartierul european din Bruxelles, în perioada 2023-2024, serviciile de securitate au avertizat în repetate rânduri cu privire la activitățile unor tinere colaboratoare chineze asociate cu grupuri de reflecție, organizații studențești sau camere de comerț. La recepții și în barurile frecventate de oficialii europeni, unele dintre acestea ar fi încercat să stabilească relații personale cu asistenți parlamentari și diplomați. Invitațiile, călătoriile și apropierea în plan privat le-ar fi permis ulterior să obțină informații sensibile despre posibile sancțiuni împotriva Chinei, taxe vamale sau pozițiile de negociere ale Uniunii Europene.