Decizia controversată a Ucrainei: Reactoare nucleare rusești cumpărate din Bulgaria
Într-o mișcare care a stârnit valuri de controverse și critici vehemente, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a aprobat achiziționarea a două reactoare nucleare de fabricație rusească, aflate în prezent în Bulgaria. Costul tranzacției depășește 600 de milioane de euro, iar destinația finală a acestor echipamente este centrala nucleară Khmelnytskyi, situată în sud-vestul Ucrainei, aproape de granița cu România.
Decizia a fost precedată de adoptarea unei legi în Rada Supremă, care permite companiei de stat Energoatom să finalizeze această achiziție. Reactoarele, inițial destinate Centralei Nucleare Belene din Bulgaria, au rămas neutilizate, iar acum sunt pregătite pentru a fi integrate în infrastructura ucraineană. Cu toate acestea, originea rusească a echipamentelor ridică semne de întrebare serioase, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice și al războiului în desfășurare dintre Ucraina și Rusia.
Riscuri de corupție și ineficiență: Critici din toate direcțiile
Criticii, inclusiv parlamentari din opoziție și experți în domeniul energetic, au atras atenția asupra riscurilor majore asociate cu această tranzacție. Aceștia susțin că achiziția implică potențiale acte de corupție și reprezintă o soluție ineficientă pentru nevoile energetice ale Ucrainei. De asemenea, faptul că echipamentele sunt de origine rusească, chiar dacă înregistrate oficial în Bulgaria, adaugă un strat suplimentar de controverse și suspiciuni.
Centrala nucleară Khmelnytskyi, construită în anii 1970 sub regimul sovietic, a funcționat de-a lungul timpului la capacitate redusă, în mare parte din cauza problemelor tehnice și a impactului dezastrului de la Cernobîl. În acest context, integrarea unor reactoare vechi și controversate ridică întrebări legitime despre siguranța și viabilitatea proiectului.
Un trecut complicat și un viitor incert
Istoria centralei Khmelnytskyi este marcată de dificultăți operaționale și de moștenirea problematică a infrastructurii sovietice. Decizia de a investi sume uriașe în echipamente care provin dintr-o țară agresor, chiar dacă prin intermediul unui stat terț, subliniază complexitatea și ambiguitatea acestei inițiative. Într-o perioadă în care Ucraina încearcă să își consolideze independența energetică și să se distanțeze de influența rusă, această achiziție pare să contrazică obiectivele declarate ale guvernului.
În timp ce oficialii ucraineni susțin că această mișcare este necesară pentru a asigura securitatea energetică a țării, criticii avertizează că prețul plătit, atât financiar, cât și politic, ar putea fi mult prea mare. Rămâne de văzut dacă această decizie va aduce beneficii reale sau dacă va deveni un alt exemplu de gestionare defectuoasă a resurselor publice într-un context de criză.