Tratamentul pentru diabet și obezitate prelungește viața

Tratament pentru diabet și obezitate: studiu pe șoareci arată prelungirea vieții și încetinirea unor modificări ale îmbătrânirii

Un tratament din clasa agoniștilor GLP-1, utilizat în principal pentru diabet și obezitate, a prelungit viața șoarecilor vârstnici sănătoși și a încetinit mai multe modificări biologice asociate îmbătrânirii, potrivit unui studiu publicat în revista Nature. Unele efecte au depășit ceea ce s-a observat prin simpla reducere a aportului caloric. Rezultatele sunt strict preclinice și nu demonstrează că tratamentul poate încetini îmbătrânirea sau prelungi viața oamenilor.

Cercetătorii de la University of California, Berkeley, au analizat efectele semaglutidei la șoareci femele cu vârsta de 20 de luni, o etapă avansată a vieții pentru aceste animale. Studiul a fost finanțat de National Institute on Aging din cadrul NIH.

Într-o parte a experimentului, animalele au primit semaglutidă timp de trei luni. Comparativ cu grupul de control, șoarecii tratați au avut rezultate mai bune la evaluări ale funcției musculare și motorii, au fost mai activi în explorarea mediului înconjurător și au înregistrat îmbunătățiri ale memoriei spațiale și ale menținerii glicemiei în limite normale.

Într-un experiment separat, tratamentul a continuat până la sfârșitul vieții animalelor. Durata mediană de viață a fost de 834 de zile în grupul tratat cu semaglutidă și de 742 de zile în grupul de control, o diferență de 92 de zile, echivalentul unei creșteri de aproximativ 12%.

Tratamentul a redus mai multe caracteristici asociate îmbătrânirii, printre care inflamația, senescența celulară, instabilitatea genomului și unele modificări ale funcției mitocondriilor și ale mecanismelor prin care celulele mențin funcționarea normală a proteinelor. Cercetătorii au identificat și indicii ale unei activități crescute a celulelor stem neuronale și ale formării de noi neuroni în girusul dentat, o regiune a hipocampului implicată în învățare și memorie.

Una dintre întrebările centrale a fost dacă efectele apar doar pentru că tratamentul reduce consumul alimentar. Semaglutida a scăzut aportul alimentar al șoarecilor cu aproximativ 24%. Pentru a separa efectele medicamentului de cele ale restricției calorice, cercetătorii au creat un grup de animale netratate, cărora le-a fost redus aportul caloric pentru a corespunde celui al șoarecilor tratați.

Cele două intervenții au produs efecte similare asupra greutății corporale și țesutului adipos, dar șoarecii tratați cu semaglutidă au avut rezultate mai bune la memoria spațială, comportamentul exploratoriu și menținerea glicemiei. De asemenea, metabolismul animalelor supuse restricției calorice a încetinit, un răspuns obișnuit la aportul redus de energie, în timp ce această modificare a fost mult mai puțin evidentă la animalele tratate cu semaglutidă. Diferențele sugerează că efectele observate nu pot fi explicate în totalitate prin consumul redus de hrană.

Autorii studiului consideră că influențarea unor mecanisme fundamentale ale îmbătrânirii ar putea reprezenta una dintre explicațiile potențiale pentru beneficiile observate cu această clasă de medicamente în mai multe boli cronice, dar aceasta rămâne o ipoteză care trebuie demonstrată.

„Majoritatea bolilor cronice sunt profund legate de procesul de îmbătrânire. Dacă agoniștii GLP-1 îl încetinesc într-adevăr, atunci ar fi de așteptat să vedem o gamă largă de beneficii clinice”, a explicat Rafael de Cabo, specialist în domeniul alimentației și nutriției și cercetător principal la National Institute on Aging din cadrul NIH, autor al unui comentariu privind noul studiu.

Rezultatele nu pot fi extrapolate la oameni, întrucât toate experimentele au fost realizate pe animale. Cercetarea a inclus numai șoareci femele, aparținând aceleiași linii genetice de laborator. Nu se știe dacă aceleași efecte ar apărea la șoareci masculi, la alte populații de animale sau la oameni. Prin urmare, creșterea duratei de viață observată nu înseamnă că semaglutida sau alte medicamente din clasa GLP-1 prelungesc viața persoanelor sănătoase și nici că pot fi considerate în prezent tratamente împotriva îmbătrânirii. Stabilirea unui asemenea efect la oameni ar necesita studii clinice de lungă durată, inclusiv cercetări la persoane vârstnice, în care să fie evaluate atât beneficiile, cât și riscurile.